De inceput


Adina la TimisoaraDe unde pana unde acest blog?

Cred ca au fost o serie de evenimente…si ar trebui sa va duc pe firul lor inca de la inceput.

In primavara anului 2011 am inceput sa merg la sala. Ma lasasem de tigari si cautam un element de echilibru atat fizic cat si psihic…asa ca am inceput sa merg la spinning si la Yoga. Am fost si la cateva alte clase gen Pilates dar nu m-au pasionat foarte tare.

In mai unul din colegii mei cu care mergeam din cand in cand la spinning imi propune sa ne bagam la un concurs de MTB – Maratonul de la Urlati – de care aflase pentru ca e sponsorizat de P&G Plant. As fi mers dar eu nu am bicicleta. Dintr-una in alta, sotul meu, Zoltán, imi face rost de o bicicleta MTB – sa incerc. Si am fost in parc si am incercat sa ma dau…sa imi amintesc sa ma dau…din copilarie. Dar reinvatatul mersului pe bicicleta am sa vi-l povestesc in alt articol. Si ne-am dus si la concurs. Si cum am iesit a 9-a din 30 de fete, background-ul era deja setat – ne apucam de biciclit.

Zoli si bicicleteleAsa ca de ziua mea ne-am cumparat (cu Zoli) o pereche biciclete MTB. Si am inceput „turul de forta” al concursurilor de MTB. Am fost in vara lui 2011 la aproximativ 7 concursuri, am vazut toata tara si ne-am distrat (MARVIN, Azuga, Hunedoara, Banat, Sibiu, Oradea, Predeal).

In acelasi an in octombrie am facut si prima mea stafeta, tot convinsa de colegi. Si mi-a placut si asta.

Concluzie  – imi place adrenalina concursurilor, mi-am gasit alt viciu – endorfinele. Stiti cum se spune – in viata suma viciilor de-a lungul anilor trebuie sa ramana aceeasi. Renuntand la fumat trebuia sa gasesc un echilibru/un alt viciu! 🙂

Asa ca pentru 2012 aveam 2 teluri – sa continuam cu aceleasi concursuri MTB din primavara pana in toamna, iar in octombrie 2012 sa merg la maraton la alergare – 42 km.

Si asa am inceput 2012 – mai slab pregatita pentru ca am sarit peste sala, m-am dus la  primul concurs – cel de la Brasov. Incepusem deja antrenamentul pentru maraton dar pe bicicleta nu prea am facut antrenament. Si normal, am facut foooarrrte multe ore pe traseu si am tras si o cazatura zdravana. Consecinta – mi-am fisurat/intors un ligament si nu am mai putut sa alerg. Puteam sa biciclesc – dovada ca am mai mers in continuare la cele propuse (MARVIN,Azuga, Sibiu) doar ca nu puteam alerga.

Asa ca, pentru diversitate si sa ma vindec mai repede, am decis sa merg impreuna cu Mada la inot. Mada este prietena mea cea mai buna si ea ma mai insotea si la alergare in mai si iunie.

Si uite asa am inceput inotul.  La inceput 10 bazine de 20 m  broasca cu pauza la fiecare bazin, apoi pauza la 2 bazine, apoi 20 bazine. Dar tot broasca. Si langa noi se inota crawl. Si atunci cumva….nu stiu de unde…am decis sa invat si eu crawl. De fapt mi s-a nazarit ca as vrea sa fac un half ironman…adica sa fac ceva altceva. Doar ca nu puteam cu stilul de inot broasca. Si asa am inceput…am cautat pe net, am intrebat oamenii pe la concursul de biciclete. Si uite asa mi s-a dat un link  catre blogul Roxanei.

Si aici am invatat ca s-ar putea sa reusesc si am inceput primele exercitii descrise acolo. Dar am sa va povestesc de prima mea lectie de inot intr-un alt articol.

Asta se intampla in iulie. In septembrie deja legam ceva brate si m-am apucat de un „jurnal sportiv” ca sa imi tin evidenta exercitiilor si progreselor. Si de aici pana la „hai sa ne facem un blog” au fost doar cateva discutii si incurajari de la prietena mea si sotul meu. Sila inceputul anului 2013 am decis – am fost la Timisoara la un bazin olimpic unde sotul meu mi-a facut poze si filmulete, deci aveam materialele pentru primul articol – cum am invatat sa inot. Mai ramanea sa gasesc un nume. Si aici a inceput greul…pana prin februarie m-am chinuit, fara succes, sa gasesc un nume. Dupa aceea am mers la un triatlon mini mini de proba – Winter challenge la sfarsitul lunii februarie – unde am aflat ca mai am o colega care vrea triatlon si half ironman si care s-a apucat sa invete sa inoate, si care si-a facut un blog. Tot despre inot, si bicicleta, si triatlon. Si am gasit si multe alte bloguri tot despre asta.

Si cumva am renuntat…pentru ca ce as putea eu sa scriu in plus fata de ele? Si asta a tinut pana acum…dupa Fara Asfalt…primul triatlon serios…primul si extraordinarul triatlon Fara Asfalt…si dupa acest moment….si in asteptarea celui mai mare…THE triathlon …half Ironman Oradea….am inceput sa ma ingrijorez. Cum stau? Nu sunt pregatita! Ce ma fac? Dar pana acum ce am tot facut de nu m-am antrenat? Dar totusi eu m-am antrenat! Doar am scris un Jurnal despre asta…si am inceput sa imi caut jurnalul sa vad cat m-am antrenat si ca sunt momente cand e mai greu dar le-am depasit mereu….Doar ca uitasem! Jurnalul l-am pierdut pentru ca mi s-a resetat hard disk-ul…ooo, de as fi avut eu un blog atunci nu as fi pierdut jurnalul, momentele…pai da dar nu am gasit nume. Si deja „toata lumea are blog”!

ganditoare

Asta a fost ieri, cautarea jurnalului, si revelatia blogului. Si astazi am un blog – blogul „toatalumeaareblog.wordpress.com”. Si am sa scriu si eu despre sport. Si despre miscare. Si despre ce bine e sa mergi la triatlon. Si despre suma tuturor „viciilor” mele. Pentru mine. Si pentru altii daca ii intereseaza.

Dar mai ales pentru mine si amintirile mele!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;De inceput&8221;

  1. Pingback: De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 1 | toatalumeaareblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s