Eu si Táltos din nou pe sosea la P-Track


2eyes              L-am primit pe Táltos in aprilie anul acesta. Este o bicicleta de sosea, un Kross veritabil. In luna mai m-am si inscris la primul concurs cu el – concursul Road Grand Prix 97 km. Concurs de fond, urma sa aflu mai tarziu.

Aici am aflat doua lucruri importante: eu si Táltos suntem inca departe de a fi prieteni – inca – si ca la concursurile de sosea exista 2 formate – fond si circuit.

Sa o luam cu inceputul – prietenia mea cu Táltos. Sa zicem ca dupa acel concurs mi-am dat seama ca nu gasesc pinioanele pe urcare la fel cum le gaseam pe MTB, si nici in coborare nu am incredere in cursiera ca nu ma arunca din sa – neincredere reconfirmata si la XMan Oradea, dovada timpul slab de la proba de bicicleta.

Al doilea aspect – concursurile de sosea la care urma sa particip cu Táltos sunt total diferite de MTB si sunt de 2 feluri – fond si circuit. Dupa primul concurs, cel de Road Grand Prix – fond 97 km, si dupa XMAN, proba de 180 km pe sosea – am zis ca e clar – cursiera si MTB NU e acelasi lucru. Plus concursurile de sosea sunt grele, foarte grele. Cele de fond – cum a fost cel de RGP la care am fost – concurs de fond – mai e cum mai e. Ma mai descurc. In schimb nu voi calca anul asta la nici un concurs de circuit, al doilea tip de concurs de sosea. De ce? Pai diferenta dintre fond si circuit este ca fondul e distanta lunga, pe cand circuitul e viteza, si viteza sunt coborari si incredere in bicicleta si…viteza! Si eu NU am incredere in Táltos pe coborari si NU am viteza.  🙂

Asa ca planificarea pentru aceasta vara a fost simpla – RGP in mai, iesiri luuungi pe sosea pentru antrenamentul de IronMan, apoi XMAN Oradea in 21 iunie, apoi pauza macar o saptamana. Dupa vedem noi.  Zis si facut. Prima saptamana dupa IM – fara bicicleta. In a doua saptamana, in week-end erau 2 concursuri – RGP etapa 2 si Azuga. Nu m-am inscris la niciuna – Azuga fiind MTB si prea greu, RGP fiind circuit, si eu NU merg la circuite.

Al doilea week-end dupa IronMan urma sa fie o plimbare cu Zoli pe bicicleta, ceva usor. Sa nu ne fortam, sunt in pauza.  :)Si apoi vedem.

Planificarea asta parea buna, Si ar fi ramas asa daca nu m-ar fi apucat grija ca imi pierd antrenamentul, caci totusi nu am mai urcat pe bicicleta de 10 zile. Si mai era si Andreea cu P-Track – un al treilea concurs in acel week-end – pe care mi-l recomanda. Si mai erau si fetele din grupul de “fete pe biciclete”care mergeau toate la cate un concurs, unele la Azuga, altele la RGP, altele la acest P-Track.

Si uite asa, tot urmarind postarile fetelor, in acea zi fatala de joi, 3 iulie, am intrat pe site-ul P-Track. Ce concurs mai e si asta? Hmmmm, este in Bucuresti, in jurul Casei Poporului. Am fost acolo cu Andreea deci traseul nu mi-e strain. Si este 45 lei inscrierea. Pai si daca m-as inscrie? Ma inscriu si vad eu daca merg. Pot plati sambata, ultima zi de plata, sa am timp sa ma razgandesc.

Zis si facut, m-am inscris si repede anunt pe grup si pe Andreea – gata vin si eu duminica la P-Track.

M-am tot gandit si razgandit pana sambata. Sambata am facut plata. M-am intalnit si cu Roxana Radu – de abia ne-am recunoscut (nu eram 100% sigure) fara casca de bicicleta. Done! Si duminica la 11 cine oare era present la Casa Poporului?

Bineinteles nu fara crize. Duminica dimineata nu mai vroiam sa merg. Ca nu sunt pregatita, ca iau bataie, ca …Norocul meu este ca anuntasem fetele ca vin si aveam mustrari de constinta ca nu o sa fiu acolo. Plus planificasem inclusiv sa mergem in pluton. Asa ca probabil am sa merg pana acolo – zic eu – macar sa le zic ca nu mai particip :-p.

Ce noroc ca am citit in diagonala site-ul P-Track si mi-a scapat ca proba de P-Track Criterium este de fapt circuit. Descrierea o citisem – trebuie sa faci 20 ture a cate 1.6 km. Dar nu mi-am inchipuit. Doar la start m-am gandit eu asa ca totusi trebuie sa bag viteza, caci cica daca primul de la categoria ta termina, ii opreste pe toti. Daca as fi stiut eu inainte ca proba criterium este egal circuit adica este cursa de contratimp nu cred ca ma mai prezentam.

IMG_20140706_114141Nu am stiut, deci duminica la 11 si 20, in totala necunostinta de cauza in ce ma bag si crize, am ajuns la fata locului. Mi-am incaltat spd-urile – venisem cu masina (caci eram in intarziere) si, evident, cu tenisi in picioare – si am scos bicicleta din portbagaj. Ma uit la traseu – nu este in jurul Casei Poporului, ci in stanga ei, cu o coborare pe Calea 13 Septembrie si urcare pe la Bragadiru. Ma urc pe bicicleta sa imi fac incalzirea si sa le caut pe fete. Mai am o jumatate de ora pana la start. Urc de doua ori dambul/dealul/urcarea de pe 13 Septembrie, admir concurentii deja in miscare – tura de Fixie. Refuz insa sa fac traseul, sa nu fie prea greu si sa ma razgandesc. Le caut pe fete – ziceau ca se strang la 11 sa discute mersul in pluton – dar nule gasesc. Deci plutonul cade. Mai dau cateva ture incercand sa gasesc pe cineva cu o pompa – rotile nu sunt destul de umflate. La un moment dat vad cortul Cube – ei sigur au pompa. Si poate e si Adriana acolo si fetele. Zis si facut, il las pe Zoli si merg spre cort. Da, Adriana este aici cu alti concurenti, asteptau sa inceapa proba de sosea. Unul din baieti m-a ajutat cu umflatul cauciucurilor, am mai stat la povesti cu Adriana. Ne-am mai plimbat un pic, ne-am mai incalzit, Adriana mi-a mai dat sfaturi de pedalat cu spd si gasit pinioanele pe cursiera.

Zoli intre timp a disparut sa faca poze. S-a facut 12 dar Fixie nu terminasera. S-au lungit si startul s-a dat de abia la 12.30. Zoli nu se intorsese, era mai jos pe traseu, astepta sa faca poze. Nu aveam telefon, nu il puteam anunta ca se intarzie startul.

12.30 – intr-un final se anunta startul. Aproape ca renuntasem, of! Asta e acum stau nu mai dau inapoi. Deja imi era sete si putin rau de la caldura. 20 ture, atat trebuia sa facem. Le fac! Apoi aud ca regula e – ajunge primul se opresc toti. Nu-i nimic, imi zic, Elite au 25 ture, noi 20, deci reusesc eu sa fac macar 17 pana termina primul Elite!

Catalin CombaPornim – Adriana e mult in fata de pe prima tura, nici pe Roxana nu o mai vad. Ma cam depasesc toti la prima coborare. Il vad pe Zoli la cotitura – respir usurata ca e acolo. Incep urcarea si imi zic- trebuie sa trag tare, sa nu fiu ultima. La a doua tura incep sa depasesc pe cate unul. Nu mai sunt ultima cu siguranta. Pe tura 5 Adriana imi da o tura…hm, e grav, sa trag mai tare! Macar sa nu imi dea toate fetele o tura. Sa apuc sa fac si eu 17 ture macar. Trag mai tare, apas si trag de spd cum facusem la incalzire. Testez pe urcari variante de foi si pinioane. La tura 6 depasesc o fata. Si inca una. Si un baiat. Sunt bucuroasa. Dar morrr de sete. Apa din bidon e calda. Asta e strang din dinti si continui. De cate ori termin bucla vad semnul organizatorilor – cu turele ramase…18…16…9…7.E clar ca Elitele fac 2 ture cat fac eu una.IMG_20140706_132241

 

Am facut 15 ture, mai am 5 si organizatorul arata ca au mai ramas 5…deci macar 2 tot fac, sau una.

catalin chitu2Intru pe a 16 tura…excelent…si aud stop, fetele au terminat. 15 ture, off!!! Se pare ca prima fata terminase. As fi vrut inca o tura macar …Las bicicleta sa curga pana jos, unde Zoli asteapta cu aparatul pentru inca o poza…s-a terminat. Dar am facut bine, e bine. Ciclocomputer-ul imi arata 53 minute 40 sec, e bine. Am mers cu average de 27 ceea ce pentru mine pe urcari si coborari este excelent. Niciodata nu depasisem average-ul de 24.5. E bine! Mi se face putin rau – mi-e foarte sete. Vreau sa urc pe bicicleta dar nu pot. Asa ca o iau incet pe jos alaturi de Zoli – mergem in sus sa predau cipul si sa iau apa. Multa apa!!!!! Ma opresc pe la Adriana sa o felicit! Mi-a dat cel putin 2 chiar 3 ture ! Stiam ca are viteza dar putea si ea sa ne lase inca o tura, ii zic 😉 La final ea si Zora au urcat pe podium, locurile 2 si 3.

Ma bucur in sinea mea ca nu am iesit ultima, ca am facut 15 ture din 20. Am aflat la sfarsit ca primele fete au facut de fapt 17 ture. Am iesit a 7-a din 12 fete care au terminat, deci un rezultat bun la viteza mea. Acesta a fost primul meu concurs de viteza si al doilea de sosea, daca nu luam in considerare IronMan-ul.

A fost diferit, a fost greu, a fost o incercare, dar stiti ceva? Chiar mi-a placut!

Multumesc celor care ne-au facut poze si ne-au oferit ocazia sa avem amintiri: Zoli, sotul meu; 2eyes, Catalin Chitu, Costin Comba. Si multumim Ana Zaharia, suporter-ul numarul 1 pentru noi, fetele!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Eu si Táltos din nou pe sosea la P-Track&8221;

  1. Pingback: Cu bicicleta prin Sainte-Marie, Madagascar | toatalumeaareblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s