De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 1


IMG_5203Saptamana aceasta m-am reintors la inot, dupa o pauza de o luna. O pauza lunga, dar nu cea mai lunga din viata mea de inotatoare. Si spun inotatoare pentru ca in sfarsit, dupa doi ani, ma simt asa, mandra ca pot sa ma numesc inotatoare.

De ce? Pentru ca acum o luna, inainte ???????????????????????????????de concediu, am mers sa inot la bazin, cred ca a doua oara in luna aceea. Si cand am terminat cei 1500 m care mi i-am propus si m-am uitat la ceas, am avut un soc – 2:05 min pe suta. M-am uitat cred de 5 ori la ceasul de inot, la ceasul de pe perete, am calculat si recalculat. Nu este posibil! Eu nici odata nu am scazut sub 2:40 nici macare in antrenamentele de IronMan sau chiar in timpul probei de la IronMan. Niciodata nu ieseam sub 40 minute din apa iar acum trecusera 32 min… WOW! La momentul ala credeam ca a fost o intamplare, ca reducerea drastica de la 17 brate (17 brate – enorm stiu!!!) la 12 brate pe o lungime de bazin e pur noroc si ca sigur nu se va repeta.

De aceea acum, la o luna, luna in care nu am inotat deloc (balaceala din Oceanul Indian de 2-300 m nu se pune), cand revin in bazin si vad dupa 1500 m ca amtot 12 brate la o lungime si 2:08 pe 100 – imi dau seama ca in sfarsit am reusit!!! Toata munca celor 2 ani care nu ma ducea niciunde, in care nu am reusit sa cobor nici macar la 15 brate pe lungime – in sfarsit da roade! Ca am redus substantial timpul, ca nu a fost o intamplare, ca ceva s-a prins de mine si tehnica mea si poate e aici sa ramana! Si atunci pot si eu sa ma numesc in sfarsit inotatoare!IMG_5220Poate pentru altii nu pare mare lucru, probabil majoritatea zambesc cu subinteles pentru ca ei oricum nu au inotat niciodata atat de incet. Dar daca s-ar fi apucat acum 2 ani sa invete sa inoate altceva decat broasca, mai mult de maxim 10 bazine cu pauza de 5 minute la fiecare bazin, daca le-ar fi groaza de apa pentru ca e uda sau daca le-ar fi frica de adancimea ei albastra de teama ca navalesc in adancimile piscinei toate vietatile marine din cartea lui Jules Verne (20.000 leghe sub mare care desi am recitit-o de curand, tot nu mi-a vindecat imaginatia bogata cand sunt acolo, in apa), poate atunci ar intelege de ce pentru mine e o sarbatoare!

Dar hai sa va povestesc inceputurile inotului meu ca sa intelegeti mai bine.

Acum doi ani prin iunie, am fost la un concurs de MTB. Am facut nu mai putin de 6 ore si am cazut zdravan, rezultatul fiind ca mi-am accidentat rau genunchiul. Targetul meu pentru acea vara era sa ma antrenez pentru full marathonul din octombrie, plan maret dar la care evident trebuia sa renunt cu acel genunchi.

Pentru ca aveam deja 1 an de concursuri MTB deci nu mai gaseam nici un target maret in ele, si cum mereu caut sa fac ceva nou, am decis ca voi merge la inot.

Si impreuna cu prietena mea cea mai buna am inceput sa frecventam piscina de 2 ori pe saptamana. Sa inotam. Vorba vine, ca inotam broasca. Un bazin, 5 minute de discutii intre fete, inca un bazin. Apoi am crescut la 2, 3, 5 bazine fara pauza. In paralel, la aceeasi piscina veneau 2 baieti. Amandoi inotau freestyle si cat faceam noi un bazin ei faceau 5. Foarte frustrant pentru mine care gasesc in orice o competitie.

Asa ca am anuntat-o pe MIMG_6666ada ca eu vreau sa ma apuc serios de inot si vreau sa invat freestyle. Am inceput sa caut pe YouTube si pe net cum sa incep sa inot acest stil, am ajuns sa citesc pe blogul unei colege de breasla cum a reusit ea sa inoate, m-am uitat la o mie de filmulete. Asa mi-am facut un plan de antrenament.

 

Mi-am achizitionat de la Decathlon cei mai ieftini ochelari, cea mai ieftina casca si cel mai ieftin costum de baie intreg si m-am prezentat la marginea piscinei. Si cat Mada inota linistit eu am inceput scufundarile si datul din picioare cu pluta in fata: 5-10 scufundari la marginea bazinului, de obicei 2 cu succes, 2 bazine cu mainile pe pluta in fata si capul in apa, 6 batai de picioare, o respiratie, inca 6 batai din picioare.

Primele sesiuni au mers ingrozitor, nu reuseam sa ma scufund pentru ca pluteam si faceam bulbuci, iar inaintatul cu pluta era mai lent decat inotam eu broasca, plus ca mai mult inghiteam apa decat respiram. Nu s-au imbunatatit lectiile nici cand am inceput sa incerc sa inot freestyle si sa invat respiratia. Teoretic stiam acum cumva sa dau din picioare, si incercam sa ridic cand un brat, cand altul, si sa respir la 3 brate si 6 batai de picioare. Ideea era sa scot capul pe jumatate din apa si sa respir in golul de aer care se forma acolo.

IMG_6690

Cred ca am baut in aceea perioada – primele 2-3 luni, vreo jumatate de bazin de apa incercand sa prind acel gol de aer. Ei bine eu nu gaseam acel gol de aer decat rar si intamplator prin urmare respiram prin apa, adica in timp ce o inghiteam. Cu toate astea, in septembrie-octombrie eram convinsa ca incep sa prind stilul. Ma opream la fiecare bazin (25 m), dar reuseam sa fac 10-15 bazine. Dar antrenamentele mergeau greu si eram destul de demotivata cu atata apa de piscina consumata si cu faptul ca oboseam si inaintam mai incet decat in stilul broasca. Asa ca am decis ca trebuie sa imi stabilesc un obiectiv. Un concurs. Ceva maret! Si intr-o dimineata am gasit – voi face un un Half IronMan! Nu facusem nici triathlon, dar ce conteaza? Tintind departe ma asiguram ca o sa trag tare sa invat cum trebuie sa inot. Zis si facut. Am urmarit site-ul de la XMan Oradea ca sa ma si inscriu si in decembrie eram cred prima si singura pe lista lor 🙂 Am vorbit si cu un prieten ca sa imi stabilesc antrenamentele de alergare. Am stabilit cu Zoli, sotul meu, un plan de antrenament pentru toamna si de sarbatori. M-am inscris in paralel la Ultra Swim si Winter Tri, ambele avand proba de inot 500 m in bazin la Snagov, ca sa vad cum evoluez si daca sunt pregatita. Tot atunci am decis ca incep si un blog sa imi scriu acolo experientele de antrenament pe masura ce se intampla dupa cum veti regasi aici.

Dar nimic nu e asa usor cum pare pe hartie, si am constatat asta in timpul Sarbatorilor de Iarna, cand fiind in Timisoara, am mers prima data la un bazin Olimpic si a trebuit sa inot o lungime de 50 m fara pauza….dar asta si cum am ajuns sa fac 2 minute si 5 pe suta de la 3 minute jumatate pe suta, sau sa inot ~ 4 km ( 160x 25 m) in 2 ani cand in toamna lui 2012  de abia faceam 20 bazine cu pauza la fiecare –  in episodul urmator.

IMG_6691

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 1&8221;

  1. Pingback: De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 2 | toatalumeaareblog

  2. Pingback: Cum reincepi antrenamentele dupa o pauza prea lunga | toatalumeaareblog

  3. Pingback: Primii pasi spre triatlon | toatalumeaareblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s