De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 2


IMG_4678Asa cum va povesteam in episodul anterior, pasii spre a ma simti bine cand inot au fost multi si marunti si au inceput mai serios acum doi ani in toamna – iarna, cand am facut primul pas si m-am inscris la WinterTri si Half Ironman. Initial am inceput in iulie si primele 2 luni au fost mai mult o balaceala spre inot cu multe exercitii. La inceputul toamnei deja legam cateva bazine – cam 10, cu pause foarte scurte la capete. Faceam 3 antrenamente pe saptamana, si m-am tinut inclusive cand am fost la Praga in toamna sau la Timisoara de Craciun.

In Praga am gasit o amarata de piscina de 12 m unde mai mult m-am chinuit, in schimb la Timisoara am dat de bazin olimpic. Am fost foarte incantata, caci mai inotasem in unul doar cand am fost la Lia Manoliu, in toamna, incercand sa evaluez ce nu fac bine ca sa progresez cu tehnica. Incercare sortita esecului, caci desi am fost de doua ori, nu am reusit sa rezonez cu antrenorul. Dar din toate inveti, el a fost primul care m-a invatat sa fac incalzirea inainte de antrenament, si in plus mi-a zis la ce sa fiu atenta.

Dar sa revenim la Timisoara – un bazin olimpic nIMG_6692ou deschis, conditii perfecte de antrenament. A fost pentru prima oara cand am inotat 50 m legati, un prim 50 m extreme de greu. De fapt primul 50 a fost 25 cu 25 pentru ca la jumatate am simtit ca daca nu scot capul cu totul ma inec acolo. Dupa aceea bazinul pe care l-am parcurs intreg m-a adus la capatul celalalt rosie ca racul si respirand greu, simtind ca sigur inapoi nu o mai duc. Dar am dus-o – 3 ture ok-ish, unul mai cu sughituri. Faceam o tura crawl o tura pe spate. sau 2-3 ture crawl iar cand simteam ca nu mai pot ma intorceam pe spate. M-am hidratat intens atunci si cei 50 lei pe intrare care i-am platit au fost cu siguranta investiti in reumplerea piscinei. 🙂

Nu stateam mult la capat deoarece era apa rece, dar stateam. Antrenamentele mele pe vremea aceea durau o ora si incercam sa inot cate 20 de bazine pe sesiune si sa le combin cu exercitii.

In general incepeam cu scufundari sa ma obisnuiesc cu apa, iar pe parcurs sau la sfarsit faceam exercitiile.

De-a lungul intregului antrenament, din septembrie si pana in iunie, am inotat mereu 1 ora minim, cu scufundari la inceput si la sfarsit, serii de 5 sau 10 bazine. Cele 9 luni de antrenament au fost primele 3 luni scufundari si inotat cat mai mult presarat pe ici pe colo cu pluta. Dupa care au urmat 3 luni in care faceam 1 din 3 antrenamente exercitii cu pluta + inotat continuu cam 500 m si restul combinate, dar  ma asiguram ca fac macar 30 bazine pe un antrenament. Ultimele 3 luni faceam 40 bazine pe antrenament presarate cu exercitii cu pluta cand simteam ca nu prind apa. De multe ori combinam inotatul lung cu exercitiile – un bazin cu pumni inchisi, un bazin cu degetele deschise, un bazin cu trasul mainii cu degetele alunecand pe apa, un bazin dat din picioare. Am incercat chiar sa invat si bras sau spate, nu mi-a iesit prea grozav asa ca am abandonat repede.

Cand nu aveam chef de bazin, ma uitam la filmulele cu inot pe youtube, mai prindeam un exercitiu, si asa ma mobilizam si deprindeam si noi exercitii de tehnica. Mai aveam si oamenii de la piscina, inotatori sau nu care imi mai dadeau sfaturi, unul mi-a dat chiar si niste filmulete 🙂

UltraSwim2013Ultra swim-ul din februarie a fost primul eveniment la care am participat vreodata. Nu a fost un concurs ci un eveniment de caritate la care m-am dus alaturi de alte 2 colege (multumim Vali Bugoi pentru poza). Trebuia sa inot minim 500 m in echipa sau individual. Am inotat cei 500 m atunci. Greu dar i-am inotat. A fost prima mea distanta de 500 m aproape fara oprire decat cu o respiratie scurta la capat. La Timisoara faceam legat maxim 250 m. Desi nu imi amintesc ce timp am scos si nici nu conta, am fost foarte mandra de mine. Am luat atunci un cap in toata regula de la un participant, dar am iesit aproape intreaga din bazin. M-am bucurat si de asta, caci auzisem povesti de groaza cu inotul la competitii in mare invalmaseala cu dinti sparti si vanatai luate de la ceilalti participanti.

E poate norocul meu dar nu am luat mai mult de un brat sau o gadileala pe talpa piciorului in nici o competitie. E drept ca omul isi mai face si norocul si mai lasa la timp daca tine la “integritatea” lui asa ca eu mereu am stat mai la urma la start. 😉

IMG_9844La Winter Tri inotul a fost cea mai buna proba a mea. Nu alergatul unde am crezut ca am sa mor, dar recunosc nici nu prea m-am antrenat. Plus pe vremea aia uram alergatul. Culmea e insa ca nici bicicleta, unde am scos un timp incredibil de prost la cat de biciclista ma credeam. Aceasta confirmare ca a te crede biciclista nu e suficient intr-o competitie a devenit un déjà vu in toate celelalte triatloane ulterioare unde am continuat sa performez prost.

In schimb inotul l-am imbunatatit. Treptat si usor am ajuns sa inot in mai 2000 m in piscina in o ora si ceva spre o ora jumatate.

Dar nu alunecam pe apa deloc, si nici nu intelegeam exact ce inseamna asta cand mi se zicea. Si nici nu am sa inteleg timp de 2 ani pana cand trec de IronMan si de un abandon la un concurs de inot. Si apoi de abia, adica acum, cand inot de placer, inteleg ce inseamna si am inceput sa alunec.

IMG_3605In mai am avut si ocazia sa merg sa testez cum e inotul in lac. Andreea Calugaru mi-a propus, o colega la firma si de care aflasem cumva intamplator de la colegi sub stindardul – uite inca o nebuna care nu sties a inoate si acum face triathlon :-p

Ea mi-a propus intr-o zi sa mergem la Snagov sa inotam. Si daca tot mergeam pana la Snagov,eu si Zoli am decis ca mergem cu bicicleta pana acolo, ca na eu trebuia sa fac si un antrenament brick in acel week-end. A fost o zi de poveste. In primul rand pentru ca am constatat ca inotatul in lac e oribil. Am constatat si ca moor de frica de toate vietile apei dar ca pot inota cu ochii inchisi 😉 Am mai constatat dupa, din filmari, ca nu inota deloc drept dar si ca nu mor sa inot in balta si ca pana la urma am facut-o si pe asta. J

Am mai aflat ca pot face 80 km pe bicicleta, 40 dus 40 intors, sa inot in lac, si sa mai stau inca in picioare seara la o petrecere.Si mai ales ca pot sa merg cu 30 km pe ora pe mtb pe sosea inapoi spre casa. Ce face graba din om…

Una peste alta, inotatul in lac – bifat. Acum eram pregatita de half IronMan Oradea. Credeam eu. Dar pana atunci aveam Fara Asfalt, primul triathlon pe bune, si primul inot in ape deschise. La mare. La 2 mai. La inceput de iunie. In apa de 13/14 grade. Aveam neoprenul de la Bogdan dar totusi..

IMG_4666Nu va povestesc aici tot concursul, nici cum pe ultima proba – alergarea- mi-am dorit sa ma lase cineva sa fac de doua ori inotul, asa oribila a fost alergarea pe nisip la 30 grade. Dar va pot spune ca inotul a fost memorabil. Prima oara can am intrat in apa in timp ce asteptam sa ne confirme daca se mai tine proba mi s-au taiat picioarele instant si mi-au dat lacrimile. A doua oara cand am incercat sa intru am pufnit in plans. Am vrutsa RENUNT. Atunci si acolo. La tot concursul, caci nu acceptam sa fac un triathlon trunchiat cu un timp din start defavorizant de 40 min. Andreea mi-a reamintit atunci ca durerea va fi mai mare daca renunt. Si ca pana la urma daca nu resist voi iesi din apa, dar sa incerc macar sa nu am acest regret. Era primul meu concurs. Daca nu incercam cu ce moral as fi mers eu la IronMan sau macar la half-ul de peste 2 saptamani la o distanta de inotat dubla?

Asa ca am decis ca voi intra. Cu 2 casti pe cap si neoprenul, am ramas ultima si am inotat la inceput cu capul deasupra apei. Nu puteam sa imi bag capul sub apa caci mi se taia respiratia. Dupa cateva brate am bagat totusi capul sub apa. Fata mi-a inghetat instant. AmIMG_4687 inceput sa dau din brate pe mod automat si sa scot capul la fiecare 2 sau 3 brate cum nimeream. Am inceput sa vad ca ajung oameni din urma si ii depasesc. Nu mai simteam nimic, ma concentram doar sa termin cat mai repede. La fiecare 3-4 minute treceam pe broasca cateva brate sa imi trag rasuflarea si sa vad unde e traseul. Am iesit cam la jumate, dupa 22 minute, un timp extraordinar pentru mine. Si mi-a dat aripi pentru half IronMan.

Atunci a fost prima oara cand am mers sub 3 minute pe 100 m. Am pus-o pe seama apei inghetate. La half IronMan urma sa scot tot acolo, la limita celor 3 minute pe suta. Ce incet inotam inca…Dar cum am ajuns totusi la 2:05 am s ava povestesc in episodul urmator 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 2&8221;

  1. Pingback: De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 1 | toatalumeaareblog

  2. Pingback: De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 3 | toatalumeaareblog

  3. Pingback: De ce sa te apuci de triatlon? Analiza „Fara Asfalt” 2015: pentru angajati, sportul contribuie la cresterea performantei profesionale | toatalumeaareblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s