Cum reincepi antrenamentele dupa o pauza prea lunga

In fiecare an in ianuarie ma regasesc in acelasi impas – cum fac eu sa ma reapuc serios de antrenamente? Pentru ca in fiecare an fac o pauza de la antrenament – o pauza cam lunga, uneori si de doua luni.

In fiecare an am minim 2 motive care sunt mereu acelasi si pentru care simt nevoia de a imi reintra rapid in forma – prea multe bomboane de pom (stiti voi din alea de pe pomul de Craciun) si ciocolata inmagazinata in timp record pe ici pe colo, si faptul ca uite imediat incep concursurile si poate ma duc si eu la unul doua.

Uneori ma apuca grija inca din deceIMG_0644mbrie, dar nu prea reusesc sa ma mobilizez. Dar in ianuarie partea asta cu rezolutiile si cu un nou inceput functioneaza pentru mine. E drept ca pana ma apuc serios si chiar imi intru oarecum in ritm e inceput de februarie, dar asa ma misc eu, mai incet, mai ardeleneste.

Dar si cand ma pornesc…

Ciclul la mine este asa – In decembrie ma apuca framantarile si cresc direct proportional cu cresterea in cantitate a ciocolatii digerate. Asta dupa ce in octombrie- noiembrie imi incep pauza aproape spre totala caci e luna in care noi calatorim in lume, ma rog a doua oara, dupa calatoriile de primavara.

Apropo pauza trebuie sa faca toata lumea, mai ales daca esti triatlet, fie el si amator, si ai participat la concursuri din mai pana in septembrie. Dar nu o pauza foarte lunga, cum fac eu de obicei.

De Sarbatori imi mai trec stresul si grijile cu privire la lipsa mea de activitate ca zic si eu ca toti ca o data e Craciunul, si apoi sigur de la 1 ianuarie rup tot, mut muntii cu bicicleta, alerg toate parcurile, inot peste mari si tari. Continuă lectura

Reclame

De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 3

Half IronMan – prima mea provocare adevarata, 2 km de inot. Mai inotasem 2 km dar in piscina nu in lac. Am inotat si in lac in Snagov si am inotat vreo 500 m poate, cu pauze multe, si am urat fiecare minut. Dar experienta aceea a fost buna, macar stiam ca nu fac atac de panica, ca aproape il facusem in Snagov.

IMG_5874La Half IronMan a fost ciudat totul, am fost intr-un fel de transa tot concursul parca nu puteam procesa ca sunt acolo, mi se intampla. Pana si la o luna dupa concurs nu am reusit sa inteleg ca gata, l-am facut!

Asa a fost si startul la prima proba, inotul. Efectiv stateam acolo la marginea lacului asteptand. Cu picioarele in apa, imi bagasem dopuri in urechi si la un moment dat am vazut ca toti pornesc inot si eu nu intelegeam ce se intampla. Chiar m-am gandit ce nesimtiti sunt unii ca fura startul. Apoi m-am intors spre Zoli sa ii fac cu mana si el imi facea semn disperat. Mi-am scos un dop din ureche si am auzit – Adina, ce faci?!?!?! S-a dat startul!!!!! Continuă lectura

De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 2

IMG_4678Asa cum va povesteam in episodul anterior, pasii spre a ma simti bine cand inot au fost multi si marunti si au inceput mai serios acum doi ani in toamna – iarna, cand am facut primul pas si m-am inscris la WinterTri si Half Ironman. Initial am inceput in iulie si primele 2 luni au fost mai mult o balaceala spre inot cu multe exercitii. La inceputul toamnei deja legam cateva bazine – cam 10, cu pause foarte scurte la capete. Faceam 3 antrenamente pe saptamana, si m-am tinut inclusive cand am fost la Praga in toamna sau la Timisoara de Craciun.

In Praga am gasit o amarata de piscina de 12 m unde mai mult m-am chinuit, in schimb la Timisoara am dat de bazin olimpic. Am fost foarte incantata, caci mai inotasem in unul doar cand am fost la Lia Manoliu, in toamna, incercand sa evaluez ce nu fac bine ca sa progresez cu tehnica. Incercare sortita esecului, caci desi am fost de doua ori, nu am reusit sa rezonez cu antrenorul. Dar din toate inveti, el a fost primul care m-a invatat sa fac incalzirea inainte de antrenament, si in plus mi-a zis la ce sa fiu atenta.

Continuă lectura

De la stilul broasca si teama de adancime la inotul de placere – episodul 1

IMG_5203Saptamana aceasta m-am reintors la inot, dupa o pauza de o luna. O pauza lunga, dar nu cea mai lunga din viata mea de inotatoare. Si spun inotatoare pentru ca in sfarsit, dupa doi ani, ma simt asa, mandra ca pot sa ma numesc inotatoare.

De ce? Pentru ca acum o luna, inainte ???????????????????????????????de concediu, am mers sa inot la bazin, cred ca a doua oara in luna aceea. Si cand am terminat cei 1500 m care mi i-am propus si m-am uitat la ceas, am avut un soc – 2:05 min pe suta. M-am uitat cred de 5 ori la ceasul de inot, la ceasul de pe perete, am calculat si recalculat. Nu este posibil! Eu nici odata nu am scazut sub 2:40 nici macare in antrenamentele de IronMan sau chiar in timpul probei de la IronMan. Niciodata nu ieseam sub 40 minute din apa iar acum trecusera 32 min… WOW! La momentul ala credeam ca a fost o intamplare, ca reducerea drastica de la 17 brate (17 brate – enorm stiu!!!) la 12 brate pe o lungime de bazin e pur noroc si ca sigur nu se va repeta.

Continuă lectura

Cu bicicleta prin Sainte-Marie, Madagascar

_DSC2441

Nu prea mai reusesc sa ies cu bicicleta asa ca in ultima luna am facut o singura iesire. Ne-am mobilizat si am reusit sa dedicam una dintre zilele de vacanta si bicicletei. Mai exact am inlocuit mijloacele de trasnport in plimbarile noastre prin Madagascar cu bicicleta, sa putem colinda prin Sainte Marie.

Sainte Marie este o insula de 60 km lungime situata la o ora jumatate departare de Madagascar cu feribotul.Am decis sa ne petrecem aici ultimele 4 zile de vacanta sa ne relaxam pe nisipul alb si sa hoinarim in voie in atmosfera feerica a acestei insule. Am ajuns pe la pranz in ziua de 30 octombrie si ne-am cazat intr-un bungalow la Libertalia, fix pe malul oceanului, cu o priveliste superba. In acea zi nu am facut mai nimic fiind obositi si vremea fiind putin noroasa, dar am decis ca a doua zi cu siguranta mergem sa descoperim insula.

Continuă lectura

Eu si Táltos din nou pe sosea la P-Track

2eyes              L-am primit pe Táltos in aprilie anul acesta. Este o bicicleta de sosea, un Kross veritabil. In luna mai m-am si inscris la primul concurs cu el – concursul Road Grand Prix 97 km. Concurs de fond, urma sa aflu mai tarziu.

Aici am aflat doua lucruri importante: eu si Táltos suntem inca departe de a fi prieteni – inca – si ca la concursurile de sosea exista 2 formate – fond si circuit.

Sa o luam cu inceputul – prietenia mea cu Táltos. Sa zicem ca dupa acel concurs mi-am dat seama ca nu gasesc pinioanele pe urcare la fel cum le gaseam pe MTB, si nici in coborare nu am incredere in cursiera ca nu ma arunca din sa – neincredere reconfirmata si la XMan Oradea, dovada timpul slab de la proba de bicicleta.

Al doilea aspect – concursurile de sosea la care urma sa particip cu Táltos sunt total diferite de MTB si sunt de 2 feluri – fond si circuit. Dupa primul concurs, cel de Road Grand Prix – fond 97 km, si dupa XMAN, proba de 180 km pe sosea – am zis ca e clar – cursiera si MTB NU e acelasi lucru. Plus concursurile de sosea sunt grele, foarte grele. Cele de fond – cum a fost cel de RGP la care am fost – concurs de fond – mai e cum mai e. Ma mai descurc. In schimb nu voi calca anul asta la nici un concurs de circuit, al doilea tip de concurs de sosea. De ce? Pai diferenta dintre fond si circuit este ca fondul e distanta lunga, pe cand circuitul e viteza, si viteza sunt coborari si incredere in bicicleta si…viteza! Si eu NU am incredere in Táltos pe coborari si NU am viteza.  🙂 Continuă lectura

21 iunie 2014 – ziua solstitiului de vara – ziua cea mai lunga din an – ziua oamenilor de fier

Cu nici o luna inainte, in luna mai, am aflat cu surpriza ca am anemie pe baza de lipsa de fier, anemie acuta. Era ultima luna intensa de pregatiri pentru cea mai importanta cursa sportiva a vietii mele de triatlet amator – cursa de triatlon pe distanta lunga de la Oradea – X MAN Oradea 2014 (3.8 km inot, 180 km bike, 42,2 km alergare).

Am decis atunci ca si daca va fi cea mai lunga zi din an, ziua de 21 iunie, voi face tot posibilul sa fiu acolo de la rasarit pana la apus!

Am trecut imediat pe un tratament intens cu fier, vitamine si nutritie corecta sa ma refac. Si am continuat antrenamentele. Si printre vitamine, antrenamente, controale saptamanale la medic si emotii, m-am trezit in fata faptului- saptamana concursului! Continuă lectura